Metalurgie și oțel
Acest element este folosit în prelucrarea fierului și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Vanadiu este elementul chimic cu numărul atomic 23 și simbolul V; se află în perioada 4, grupa 5, blocul d. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Ar] 3d3 4s2.
Substratul d participă la chimia acestui element. Metalele de tranziție pot utiliza în legături electroni cu energii apropiate, de aceea stările de oxidare variabile, compușii de coordonație și comportamentul catalitic sunt frecvente în blocul d.
Configurația electronică [Ar] 3d3 4s2 trebuie analizată împreună cu starea de oxidare a compusului: îndepărtarea electronilor schimbă orbitalii d ocupați și poate modifica culoarea, magnetismul, legăturile și reactivitatea.
Formele chimice importante includ metalul și aliajele, oxizii, halogenurile și compușii de coordonație. Stările de oxidare variabile sunt frecvente deoarece electronii s și d au energii apropiate, iar liganzii din jurul ionului metalic pot modifica puternic culoarea, magnetismul și reactivitatea.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 6 g/cm³. Punctul de topire este 2 201 K (1 928 °C). Punctul de fierbere este 3 680 K (3 407 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum metalurgie, oțel, catalizatori și baterii.
Acest element este folosit în prelucrarea fierului și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Acest element este folosit pentru a accelera reacții chimice fără a fi consumat în reacția globală.
Acest element este folosit în anumite tipuri de baterii, materiale pentru electrozi sau electroliți. Rolul exact depinde de compus și de construcția celulei.
Vanadiu se află în perioada 4 și grupa 5. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află titan și crom; în aceeași grupă, imediat dedesubt se află niobiu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Andrés Manuel del Río. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este 50.9415(1). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Riscurile asociate acestui element depind de forma chimică, doză și calea de expunere. Elementul pur, ionii și compușii săi pot avea efecte biologice și de mediu foarte diferite, de aceea trebuie consultate datele de siguranță pentru substanța manipulată efectiv.