Metalurgie și oțel
Acest element este folosit în prelucrarea fierului și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Molibden este elementul chimic cu numărul atomic 42 și simbolul Mo; se află în perioada 5, grupa 6, blocul d. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Kr] 4d5 5s1.
Substratul d participă la chimia acestui element. Metalele de tranziție pot utiliza în legături electroni cu energii apropiate, de aceea stările de oxidare variabile, compușii de coordonație și comportamentul catalitic sunt frecvente în blocul d.
Configurația electronică [Kr] 4d5 5s1 trebuie analizată împreună cu starea de oxidare a compusului: îndepărtarea electronilor schimbă orbitalii d ocupați și poate modifica culoarea, magnetismul, legăturile și reactivitatea.
Formele chimice importante includ metalul și aliajele, oxizii, halogenurile și compușii de coordonație. Stările de oxidare variabile sunt frecvente deoarece electronii s și d au energii apropiate, iar liganzii din jurul ionului metalic pot modifica puternic culoarea, magnetismul și reactivitatea.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 10.28 g/cm³. Punctul de topire este 2 895 K (2 622 °C). Punctul de fierbere este 4 912 K (4 639 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum metalurgie, oțel, catalizatori și lubrifianți.
Acest element este folosit în prelucrarea fierului și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Acest element este folosit pentru a accelera reacții chimice fără a fi consumat în reacția globală.
Acest element este folosit în lubrifianți solizi sau chimici care reduc frecarea în condiții în care uleiurile nu funcționează bine.
Molibden se află în perioada 5 și grupa 6. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află niobiu și technețiu; în aceeași grupă, deasupra se află crom, iar dedesubt wolfram. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Carl Wilhelm Scheele. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este 95.95(1). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Riscurile asociate acestui element depind de forma chimică, doză și calea de expunere. Elementul pur, ionii și compușii săi pot avea efecte biologice și de mediu foarte diferite, de aceea trebuie consultate datele de siguranță pentru substanța manipulată efectiv.