NaHCO₃ înseamnă Na⁺ și HCO₃⁻, nu o singură moleculă covalentă.
Legăturile covalente se află în ionul poliatomic HCO₃⁻; sodiul aparține rețelei ionice ca Na⁺.
Bicarbonatul de sodiu este un compus ionic alcătuit din Na⁺ și HCO₃⁻ în raport 1:1. Ionul hidrogenocarbonat poate atât accepta, cât și ceda un proton, deci este amfiprotic.
Un ion de sodiu +1 și un ion hidrogenocarbonat −1 formează o unitate de formulă electric neutră.
Legăturile covalente se află în ionul poliatomic HCO₃⁻; sodiul aparține rețelei ionice ca Na⁺.
HCO₃⁻ se află între acidul carbonic și carbonat într-o succesiune de protonare: poate accepta H⁺ sau poate ceda un proton pentru a forma CO₃²⁻.
Direcția dominantă depinde de pH, concentrații și CO₂ dizolvat.
Protonarea HCO₃⁻ conduce prin sistemul acidului carbonic la CO₂ și H₂O; evacuarea gazului produce efervescența vizibilă.
Același principiu permite bicarbonatului să afâneze aluaturile atunci când există o sursă potrivită de acid.
| Formulă | NaHCO₃ |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 144-55-8 |
| PubChem CID | 516892 |
| InChI standard | InChI=1S/CH2O3.Na/c2-1(3)4;/h(H2,2,3,4);/q;+1/p-1 |
| SMILES canonic | C(=O)(O)[O-].[Na+] |
Numele istoric este foarte răspândit; hidrogenocarbonat arată direct prezența unui H în ionul HCO₃⁻.
Nu. Anionul solidului este HCO₃⁻; H₂CO₃ apare în echilibrele de protonare asociate.
Are un proton ce poate fi cedat, dar și sarcină negativă și densitate electronică ce permit acceptarea unui proton.