CaCO₃ este unitatea de formulă a unui cristal ionic.
Sarcinile se compensează în raport 1:1, în timp ce legăturile C–O din carbonat sunt covalente.
Carbonatul de calciu este un solid ionic alcătuit din cationi Ca²⁺ și anioni CO₃²⁻ în raport 1:1. În interiorul carbonatului legăturile sunt covalente și delocalizate prin rezonanță, iar solidul întreg este o rețea ionică extinsă.
Cel mai simplu model corect separă ionii Ca²⁺ de ionii CO₃²⁻; nu este nevoie să inventăm o moleculă covalentă discretă Ca–CO₃.
Sarcinile se compensează în raport 1:1, în timp ce legăturile C–O din carbonat sunt covalente.
O structură Lewis poate desena o legătură C=O și două C–O⁻, dar în ionul CO₃²⁻ izolat cele trei poziții C–O sunt echivalente prin simetrie.
CaCO₃ poate cristaliza ca calcit sau aragonit, două forme polimorfe.
Carbonatul consumă protoni, iar echilibrele legate de acidul carbonic conduc la CO₂ și H₂O; de aceea mineralele carbonatice efervesc în acid.
Solubilitatea este influențată de pH, CO₂ dizolvat și complexare.
| Formulă | CaCO₃ |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 471-34-1 |
| PubChem CID | 10112 |
| InChI standard | InChI=1S/CH2O3.Ca/c2-1(3)4;/h(H2,2,3,4);/q;+2/p-2 |
Au aceeași formulă stoichiometrică, CaCO₃, dar structuri cristaline diferite; sunt polimorfi.
O singură structură Lewis convențională nu face echivalente toate cele trei poziții C–O; rezonanța descrie delocalizarea.
Nu. Materialele naturale și comerciale pot conține alte minerale, apă, materie organică sau aditivi.