HCl este o moleculă diatomică polară.
Clorul atrage mai puternic densitatea electronică de legătură, astfel încât molecula are un dipol permanent. HCl molecular și acidul clorhidric apos trebuie diferențiate.
Clorura de hidrogen este compusul molecular HCl. În fază gazoasă există ca molecule polare H–Cl; în apă transferă un proton solventului și formează acid clorhidric, cu specii de proton hidratate și Cl⁻.
Un atom de hidrogen și unul de clor sunt legați covalent.
Clorul atrage mai puternic densitatea electronică de legătură, astfel încât molecula are un dipol permanent. HCl molecular și acidul clorhidric apos trebuie diferențiate.
Ecuația HCl + H₂O → H₃O⁺ + Cl⁻ este modelul introductiv util.
În soluție apoasă diluată transferul de proton este considerat practic complet, de aceea acidul clorhidric este un acid tare; tăria nu este concentrația.
După cedarea protonului rămâne Cl⁻, o bază Brønsted foarte slabă în apă.
Notația HCl(aq) este prescurtată și nu înseamnă că moleculele HCl intacte sunt speciile principale într-o soluție diluată.
| Formulă | HCl |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 7647-01-0 |
| PubChem CID | 313 |
| Masa molară HCl | 36.46 g/mol |
| Denumiri după context | HCl: clorură de hidrogen · HCl în apă: acid clorhidric |
Nu. HCl este compusul, iar acidul clorhidric este soluția sa apoasă după transferul de proton.
Bazele de date le pot grupa în jurul aceleiași identități chimice, dar starea fizică și solvatarea schimbă chimia reală.
Nu. H₃O⁺ este o reprezentare compactă; solvatarea reală a protonului este dinamică și poate implica clustere mai mari.