SiO₂ este o formulă de rețea, nu o moleculă cu trei atomi.
Oxigenii de punte leagă centrele de siliciu într-o structură extinsă.
Dioxidul de siliciu are formula SiO₂, dar silicea solidă obișnuită nu este alcătuită din molecule discrete O=Si=O. Atomii de siliciu și oxigen formează rețele extinse Si–O–Si.
Raportul 1:2 descrie stoichiometria globală.
Oxigenii de punte leagă centrele de siliciu într-o structură extinsă.
Tetraedrul SiO₄ este un motiv local.
Oxigenii continuă spre alte centre de siliciu, deci nu reprezintă o moleculă SiO₄ separată.
Cuarțul, alți polimorfi cristalini și silicea amorfă diferă prin ordinea pe distanță lungă.
Formula singură nu definește topologia întregii rețele.
| Formulă | SiO₂ |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 7631-86-9 |
| PubChem CID | 24261 |
În faza gazoasă sau condiții speciale pot fi discutate specii moleculare, dar nu sunt modelul corect pentru cuarț sau sticlă.
Nu. Sticla amorfă nu are ordinea periodică pe distanță lungă a unui cristal.
Oxigenii de punte sunt partajați între centre de siliciu, rezultând raportul global 1:2.