NaOH solid este ionic: Na⁺ și OH⁻, nu o mică moleculă Na–O–H.
O simplă legătură covalentă Na–O ar fi un prim model greșit.
Hidroxidul de sodiu este un solid ionic alcătuit din Na⁺ și OH⁻ în raport 1:1. În apă se separă în ioni solvatați, astfel încât hidroxidul participă direct la reacțiile acid-bază; dizolvarea este puternic exotermă.
Unitatea de formulă exprimă neutralitatea electrică: sodiul este Na⁺, iar hidroxidul este anionul diatomic OH⁻, cu legătură covalentă O–H.
O simplă legătură covalentă Na–O ar fi un prim model greșit.
Hidroxidul de sodiu este un electrolit tare.
În multe reacții acid-bază simple, OH⁻ este baza activă, iar Na⁺ este în principal ion spectator. Hidratarea ionilor face dizolvarea globală exotermă.
Când un acid tare reacționează cu NaOH în apă, ionii spectatori pot fi eliminați: procesul esențial este H₃O⁺ + OH⁻ → 2 H₂O.
Bază tare nu înseamnă automat soluție concentrată.
| Formulă | NaOH |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 1310-73-2 |
| PubChem CID | 14798 |
| InChI standard | InChI=1S/Na.H2O/h;1H2/q+1;/p-1 |
| SMILES canonic | [OH-].[Na+] |
Pentru că solidul este o rețea ionică, iar în apă speciile relevante sunt Na⁺ și OH⁻ solvatați.
Hidratarea ionilor este foarte favorabilă energetic, astfel încât schimbarea netă de entalpie a dizolvării este exotermă.
Nu. Este puternic solvatat și integrat într-o rețea dinamică de legături de hidrogen.