Metalurgie și oțel
Acest element este folosit în prelucrarea metalelor și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Fier este elementul chimic cu numărul atomic 26 și simbolul Fe; se află în perioada 4, grupa 8, blocul d. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Ar] 3d6 4s2.
Substratul d participă la chimia acestui element. Metalele de tranziție pot utiliza în legături electroni cu energii apropiate, de aceea stările de oxidare variabile, compușii de coordonație și comportamentul catalitic sunt frecvente în blocul d.
Configurația electronică [Ar] 3d6 4s2 trebuie analizată împreună cu starea de oxidare a compusului: îndepărtarea electronilor schimbă orbitalii d ocupați și poate modifica culoarea, magnetismul, legăturile și reactivitatea.
Formele chimice importante includ metalul și aliajele, oxizii, halogenurile și compușii de coordonație. Stările de oxidare variabile sunt frecvente deoarece electronii s și d au energii apropiate, iar liganzii din jurul ionului metalic pot modifica puternic culoarea, magnetismul și reactivitatea.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 7.874 g/cm³. Punctul de topire este 1 811 K (1 538 °C). Punctul de fierbere este 3 134 K (2 861 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
Fierul este folosit în principal sub formă de oțeluri și fonte în clădiri, transport, utilaje și unelte. În biologie, ionii de fier sunt componente esențiale ale unor proteine precum hemoglobina, care transportă oxigenul în sânge.
Acest element este folosit în prelucrarea metalelor și a oțelului ca element de aliere, ajutor de rafinare sau parte a chimiei de transformare a minereului în metal.
Cele mai multe utilizări structurale ale acestui element sunt de fapt utilizări ale oțelului: grinzi, armături, poduri, vehicule și utilaje se bazează pe aliajele sale pentru rezistență și tenacitate.
Acest element este esențial în hemoglobină și în numeroase enzime care transferă electroni sau susțin metabolismul celular.
Fier se află în perioada 4 și grupa 8. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află mangan și cobalt; în aceeași grupă, imediat dedesubt se află ruteniu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Fierul este folosit din Antichitate, cu mult înaintea chimiei moderne. Utilizarea timpurie a materialelor cu fier, identificarea chimică a elementului și definiția sa ulterioară prin număr atomic sunt etape distincte.
Masa atomică standard este 55.845(2). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Riscurile asociate acestui element depind de forma chimică, doză și calea de expunere. Elementul pur, ionii și compușii săi pot avea efecte biologice și de mediu foarte diferite, de aceea trebuie consultate datele de siguranță pentru substanța manipulată efectiv.