Primul fapt structural este o singură grupă O–H acidă.
Deprotonarea produce nitrat; azotul nu este donorul protonului.
Acidul azotic este HNO₃. Conține o singură grupă O–H acidă legată de un schelet azot–oxigen, iar în apă diluată transferul protonului către solvent este practic complet.
Formula structurală condensată arată oxigenul care poartă protonul înainte de a introduce detaliile despre rezonanță și sarcini formale.
Deprotonarea produce nitrat; azotul nu este donorul protonului.
Sarcinile formale ajută la contabilizarea electronilor, dar nu reprezintă harta completă a densității electronice reale.
În ionul nitrat, cele trei poziții ale oxigenului sunt echivalente prin rezonanță.
Transferul de proton formează hidroniu și nitrat.
Tăria descrie gradul de ionizare, nu concentrația soluției. Azotul are o stare de oxidare înaltă, astfel încât în anumite condiții sunt importante și reacțiile redox.
| Formulă | HNO₃ |
|---|---|
| Număr de registru CAS | 7697-37-2 |
| PubChem CID | 944 |
Aceasta este doar o formă Lewis de rezonanță; ionul NO₃⁻ real este delocalizat.
Nu. Solvatarea, activitatea apei și distribuția speciilor se schimbă odată cu concentrația.
Azotul este într-o stare de oxidare ridicată, astfel încât cu parteneri potriviți procesele redox pot însoți reacția acidă.