Energie nucleară
Acest element este important în ciclurile combustibilului nuclear sau în cercetarea sistemelor de energie nucleară.
Uraniu este elementul chimic cu numărul atomic 92 și simbolul U; se află în perioada 7, grupa —, blocul f. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Rn] 5f3 6d1 7s2.
Chimia actinidelor implică orbitalii 5f, 6d și 7s. Actinidele timpurii pot avea mai multe stări de oxidare, iar pentru membrii mai grei starea +3 devine tot mai importantă.
Toate actinidele sunt radioactive. Stabilitatea nucleară și timpul de înjumătățire al izotopilor sunt astfel inseparabile de chimie, mai ales pentru elementele care apar doar în urme sau trebuie produse artificial.
Actinidele formează oxizi, halogenuri și compuși de coordonație, iar pentru membrii timpurii sunt accesibile mai multe stări de oxidare. Chimia lor nu poate fi separată de radiochimie deoarece toți izotopii sunt radioactivi, iar compoziția probei se poate modifica prin dezintegrare.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 19.1 g/cm³. Punctul de topire este 1 407 K (1 134 °C). Punctul de fierbere este 4 404 K (4 131 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum energie nucleară, colorarea sticlei și cercetare științifică.
Acest element este important în ciclurile combustibilului nuclear sau în cercetarea sistemelor de energie nucleară.
Compușii acestui element pot colora sticla prin absorbția selectivă a unor lungimi de undă din lumina vizibilă.
Acest element este produs, izolat sau măsurat în principal pentru a testa tendințe atomice, nucleare și periodice, nu pentru utilizare comercială în cantități mari.
Uraniu se află în perioada 7. În secvența blocului f prezentată aici, elementele vecine sunt protactiniu și neptuniu. Această secvență permite compararea directă cu elementele învecinate din blocul f.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Martin Heinrich Klaproth. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este 238.02891(3). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element nu are izotopi stabili. Izotopii săi sunt radioactivi, iar timpii de înjumătățire și modurile de dezintegrare devin importante ori de câte ori elementul este măsurat, manipulat sau utilizat.
Acest element este radioactiv. Lucrul cu el necesită măsuri de protecție radiologică adaptate izotopului, activității, tipului de radiație și formei chimice.