Element chimic · pagină de referință

4Be

Beriliu

Beriliu este elementul chimic cu numărul atomic 4 și simbolul Be; se află în perioada 2, grupa 2, blocul s. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [He] 2s2.

Număr atomic4

Masă atomică standard9.0121831(5)

Grupă2

Perioadă2

Blocs

Configurație electronică[He] 2s2

Structură electronică

Ce îi determină chimia

Configurația externă se termină cu s². Îndepărtarea celor doi electroni de valență produce un ion cu sarcina +2, starea ionică caracteristică metalelor alcalino-pământoase.

Față de metalele din grupa 1, cei doi electroni din stratul exterior modifică energiile de ionizare, legăturile și reactivitatea. În natură, compușii lor apar frecvent ca oxizi, carbonați, sulfați sau halogenuri, nu ca metale libere.

Forme chimice

Compuși, ioni și materiale

Starea de oxidare +2 predomină. Oxizii, hidroxizii, halogenurile, carbonații și sulfații sunt familii frecvente de compuși, deși solubilitatea și stabilitatea lor termică variază sistematic de-a lungul grupei 2.

Comportament fizic

Stare și tranziții de fază

Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 1.85 g/cm³. Punctul de topire este 1 556 K (1 283 °C). Punctul de fierbere este 2 742 K (2 469 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.

Răspândire și utilizări

Unde se găsește și cum este utilizat beriliu

În practică, acest element apare în domenii precum aerospațiu, ferestre pentru raze X și aliaje.

În practică

Exemple de utilizări reale

Aerospațiu

Acest element este folosit acolo unde contează masa redusă, rezistența, comportamentul la temperatură ridicată ori proprietăți electronice și optice speciale.

Ferestre pentru raze X

Acest element transmite razele X neobișnuit de bine pentru un metal structural, astfel încât foi foarte subțiri sunt folosite ca ferestre în echipamente speciale cu raze X.

Aliaje

Acest element este adăugat metalelor pentru a modifica rezistența mecanică, rezistența la coroziune, comportamentul la topire sau performanța la temperaturi ridicate.

Poziție în tabelul periodic

Ce ne spun elementele vecine

Beriliu se află în perioada 2 și grupa 2. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, imediat la stânga se află litiu; în aceeași grupă, imediat dedesubt se află magneziu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.

Date de referință

Proprietăți fizice și atomice

Clasificaremetal alcalino-pământos

Stare la temperatura camereisolid

Straturi electronice2 · 2

Densitate1.85 g/cm³

Punct de topire1 556 K (1 283 °C)

Punct de fierbere2 742 K (2 469 °C)

Electronegativitate Pauling1.57

Prima energie de ionizare899.5 kJ/mol

Afinitate electronică—

Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.

Istorie

Descoperire și identificare

Descoperirea elementului este asociată cu Louis Nicolas Vauquelin. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.

Izotopi și masă atomică

Cum influențează compoziția izotopică valorile

Masa atomică standard este 9.0121831(5). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.

Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.

Siguranță

Manipulare și expunere

Praful și vaporii de beriliu pot provoca boli pulmonare grave; expunerea profesională trebuie limitată strict.