Bujii
Aliajele rezistente la căldură și coroziune care conțin acest element sunt folosite în electrozi care trebuie să suporte descărcări electrice repetate și temperaturi de combustie.
Iridiu este elementul chimic cu numărul atomic 77 și simbolul Ir; se află în perioada 6, grupa 9, blocul d. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Xe] 4f14 5d7 6s2.
Substratul d participă la chimia acestui element. Metalele de tranziție pot utiliza în legături electroni cu energii apropiate, de aceea stările de oxidare variabile, compușii de coordonație și comportamentul catalitic sunt frecvente în blocul d.
Configurația electronică [Xe] 4f14 5d7 6s2 trebuie analizată împreună cu starea de oxidare a compusului: îndepărtarea electronilor schimbă orbitalii d ocupați și poate modifica culoarea, magnetismul, legăturile și reactivitatea.
Formele chimice importante includ metalul și aliajele, oxizii, halogenurile și compușii de coordonație. Stările de oxidare variabile sunt frecvente deoarece electronii s și d au energii apropiate, iar liganzii din jurul ionului metalic pot modifica puternic culoarea, magnetismul și reactivitatea.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 22.56 g/cm³. Punctul de topire este 2 719 K (2 446 °C). Punctul de fierbere este 4 403 K (4 130 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum bujii, creuzete și electronică.
Aliajele rezistente la căldură și coroziune care conțin acest element sunt folosite în electrozi care trebuie să suporte descărcări electrice repetate și temperaturi de combustie.
Materialele rezistente la temperaturi ridicate și coroziune care conțin acest element sunt folosite pentru a ține topituri reactive sau probe de laborator.
Acest element este folosit în componente sau materiale electronice în care sunt utile conductivitatea, comportamentul semiconductor, răspunsul optic ori stabilitatea chimică.
Iridiu se află în perioada 6 și grupa 9. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află osmiu și platină; în aceeași grupă, deasupra se află rodiu, iar dedesubt meitneriu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Smithson Tennant. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este 192.217(2). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Riscurile asociate acestui element depind de forma chimică, doză și calea de expunere. Elementul pur, ionii și compușii săi pot avea efecte biologice și de mediu foarte diferite, de aceea trebuie consultate datele de siguranță pentru substanța manipulată efectiv.