Celule solare
Acest element este folosit în absorbanți fotovoltaici, contacte, acoperiri sau straturi semiconductoare care transformă lumina în energie electrică.
Telur este elementul chimic cu numărul atomic 52 și simbolul Te; se află în perioada 5, grupa 16, blocul p. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Kr] 4d10 5s2 5p4.
Atomii grupei 16 au șase electroni de valență. Formarea legăturilor implică adesea captarea sau partajarea a doi electroni, în timp ce membrii mai grei pot adopta o gamă mai largă de stări de oxidare.
Această structură a stratului exterior ajută la explicarea importanței oxizilor, sulfurilor, oxoanionilor și compușilor covalenți în familia calcogenilor.
Hidrurile, oxizii, sulfurile sau selenurile, halogenurile și oxoanionii sunt importante în grupa 16. Starea de oxidare −2 este frecventă la calcogenii mai ușori, iar stările pozitive de oxidare devin tot mai accesibile în compușii elementelor mai grele.
Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Densitatea indicată este 6.24 g/cm³. Punctul de topire este 722.7 K (449.6 °C). Punctul de fierbere este 1 261 K (987.9 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum celule solare, materiale termoelectrice și aliaje.
Acest element este folosit în absorbanți fotovoltaici, contacte, acoperiri sau straturi semiconductoare care transformă lumina în energie electrică.
Acest element este folosit în materiale care transformă direct o diferență de temperatură în tensiune electrică sau invers.
Acest element este adăugat metalelor pentru a modifica rezistența mecanică, rezistența la coroziune, comportamentul la topire sau performanța la temperaturi ridicate.
Telur se află în perioada 5 și grupa 16. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află stibiu și iod; în aceeași grupă, deasupra se află seleniu, iar dedesubt poloniu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Franz-Joseph Müller von Reichenstein. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este 127.60(3). Această valoare se referă la compoziția izotopică a materialului terestru natural, nu la masa unui anumit atom.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Riscurile asociate acestui element depind de forma chimică, doză și calea de expunere. Elementul pur, ionii și compușii săi pot avea efecte biologice și de mediu foarte diferite, de aceea trebuie consultate datele de siguranță pentru substanța manipulată efectiv.