Element chimic · pagină de referință

85At

Astatiniu

Astatiniu este elementul chimic cu numărul atomic 85 și simbolul At; se află în perioada 6, grupa 17, blocul p. Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Configurația electronică: [Xe] 4f14 5d10 6s2 6p5.

Număr atomic85

Masă atomică standardFără masă atomică standard

Grupă17

Perioadă6

Blocp

Configurație electronică[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p5

Structură electronică

Ce îi determină chimia

Halogenii au șapte electroni de valență. Captarea unui electron completează stratul exterior, de aceea ionii halogenură cu sarcina −1 sunt frecvenți, iar compușii covalenți ai halogenilor grei acoperă o gamă largă de stări de oxidare.

Elementele libere sunt reactive și, în general, nu se găsesc necombinate în natură. Reactivitatea și starea fizică se modifică de-a lungul grupei pe măsură ce atomii devin mai mari și mai polarizabili.

Forme chimice

Compuși, ioni și materiale

Elementul liber este molecular sau foarte reactiv, iar ionii halogenură se numără printre cele mai frecvente forme chimice. Halogenurile de hidrogen, halogenurile metalice, compușii interhalogeni și, pentru halogenii mai grei, compușii cu oxigen extind chimia mult dincolo de simpla stare −1.

Comportament fizic

Stare și tranziții de fază

Starea de referință la temperatura camerei este solidă. Punctul de topire este 575 K (301.9 °C). Punctul de fierbere este 610 K (336.9 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.

Răspândire și utilizări

Unde se găsește și cum este utilizat astatiniu

În practică, acest element apare în domenii precum cercetare științifică, medicină nucleară și sinteză chimică.

În practică

Exemple de utilizări reale

Cercetare științifică

Acest element este produs, izolat sau măsurat în principal pentru a testa tendințe atomice, nucleare și periodice, nu pentru utilizare comercială în cantități mari.

Medicină nucleară

Un radioizotop potrivit al acestui element poate fi folosit pentru imagistică sau tratament atunci când tipul radiației și timpul de înjumătățire corespund aplicației medicale.

Sinteză chimică

Acest element este folosit ca substanță elementară, reactiv, componentă de catalizator sau precursor la fabricarea altor substanțe chimice.

Poziție în tabelul periodic

Ce ne spun elementele vecine

Astatiniu se află în perioada 6 și grupa 17. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, la stânga și la dreapta se află poloniu și radon; în aceeași grupă, deasupra se află iod, iar dedesubt tenesiniu. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.

Date de referință

Proprietăți fizice și atomice

Clasificaremetaloid

Stare la temperatura camereisolid

Straturi electronice2 · 8 · 18 · 32 · 18 · 7

Densitate—

Punct de topire575 K (301.9 °C)

Punct de fierbere610 K (336.9 °C)

Electronegativitate Pauling2.2

Prima energie de ionizare899 kJ/mol

Afinitate electronică233 kJ/mol

Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.

Istorie

Descoperire și identificare

Descoperirea elementului este asociată cu Dale R. Corson. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.

Izotopi și masă atomică

Cum influențează compoziția izotopică valorile

Acest element nu are o masă atomică standard. Nu există un amestec izotopic terestru caracteristic din care să poată fi atribuită o medie stabilă ponderată după abundență.

Acest element nu are izotopi stabili. Izotopii săi sunt radioactivi, iar timpii de înjumătățire și modurile de dezintegrare devin importante ori de câte ori elementul este măsurat, manipulat sau utilizat.

Siguranță

Manipulare și expunere

Acest element este radioactiv. Lucrul cu el necesită măsuri de protecție radiologică adaptate izotopului, activității, tipului de radiație și formei chimice.