Geologie
Izotopii, mineralele sau produșii de dezintegrare sunt folosiți pentru a urmări procese geologice și istoria rocilor.
Radon este elementul chimic cu numărul atomic 86 și simbolul Rn; se află în perioada 6, grupa 18, blocul p. Starea de referință la temperatura camerei este gazoasă. Configurația electronică: [Xe] 4f14 5d10 6s2 6p6.
Stratul electronic exterior este complet, ceea ce reduce puternic tendința de a capta, pierde sau partaja electroni. Acesta este motivul principal pentru care gazele nobile sunt mult mai puțin reactive decât elementele grupelor vecine.
Gazele nobile mai grele nu sunt complet inerte: în condiții potrivite, unele formează compuși, mai ales cu elemente foarte electronegative. Tendința grupei este deci reactivitate scăzută, nu imposibilitatea absolută de a participa la reacții chimice.
Radonul este monoatomic în condiții obișnuite. Compușii gazelor nobile sunt neobișnuiți, dar membrii mai grei pot forma compuși în condiții puternic oxidante; chimia xenonului include fluoruri și oxizi bine caracterizați.
Starea de referință la temperatura camerei este gazoasă. Densitatea indicată este 9.73 g/L. Punctul de topire este 202 K (-71.15 °C). Punctul de fierbere este 211.5 K (-61.65 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum geologie, sănătate și cercetare științifică.
Izotopii, mineralele sau produșii de dezintegrare sunt folosiți pentru a urmări procese geologice și istoria rocilor.
Importanța acestui element ține în principal de necesitatea măsurării și controlului expunerii, radioactivității sau efectelor biologice.
Acest element este produs, izolat sau măsurat în principal pentru a testa tendințe atomice, nucleare și periodice, nu pentru utilizare comercială în cantități mari.
Radon se află în perioada 6 și grupa 18. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, imediat la stânga se află astatiniu; în aceeași grupă, deasupra se află xenon, iar dedesubt oganesson. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Friedrich Ernst Dorn. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Acest element nu are o masă atomică standard. Nu există un amestec izotopic terestru caracteristic din care să poată fi atribuită o medie stabilă ponderată după abundență.
Acest element nu are izotopi stabili. Izotopii săi sunt radioactivi, iar timpii de înjumătățire și modurile de dezintegrare devin importante ori de câte ori elementul este măsurat, manipulat sau utilizat.
Acest element este radioactiv. Lucrul cu el necesită măsuri de protecție radiologică adaptate izotopului, activității, tipului de radiație și formei chimice.