1s
Suprafața arată partea unghiulară a unui orbital real. Cele două nuanțe indică faze opuse ale funcției de undă, nu sarcină electrică. Structura radială este prezentată separat mai jos.
Explorați formele orbitalilor s, p, d și f, orientările, numerele cuantice și nodurile. Vizualizarea separă forma unghiulară de structura radială hidrogenoidă — nu reprezintă traiectorii ale electronilor.
Suprafața arată partea unghiulară a unui orbital real. Cele două nuanțe indică faze opuse ale funcției de undă, nu sarcină electrică. Structura radială este prezentată separat mai jos.
Curba arată r²|Rₙℓ(r)|² normalizat pentru hidrogen (Z = 1). Zerourile interioare sunt noduri radiale sferice.
Un orbital este o stare cuantică, nu o traiectorie urmată de electron în jurul nucleului.
Suprafața 3D arată structura direcțională. Familia s, p, d sau f este determinată de ℓ.
Graficul radial arată cum este distribuită probabilitatea cu distanța. Schimbarea lui n poate adăuga noduri radiale chiar dacă familia unghiulară rămâne aceeași.
Într-un nod funcția de undă este zero. Cele două nuanțe ale suprafeței arată faze opuse, nu sarcină pozitivă și negativă.
Numărul orientărilor reale este 2ℓ+1. Fiecare orbital poate conține cel mult doi electroni.
Numărul cuantic magnetic mℓ are 2ℓ+1 valori permise de la −ℓ la +ℓ. Orbitalii reali familiari precum pₓ, pᵧ și dxy sunt combinații liniare reale ale funcțiilor proprii complexe mℓ, deci fiecăruia nu i se poate atribui o singură valoare unică mℓ.