Sudare
Acest element este folosit ca gaz de protecție sau componentă de aliaj pentru a controla oxidarea și calitatea metalului în timpul sudării.
Argon este elementul chimic cu numărul atomic 18 și simbolul Ar; se află în perioada 3, grupa 18, blocul p. Starea de referință la temperatura camerei este gazoasă. Configurația electronică: [Ne] 3s2 3p6.
Stratul electronic exterior este complet, ceea ce reduce puternic tendința de a capta, pierde sau partaja electroni. Acesta este motivul principal pentru care gazele nobile sunt mult mai puțin reactive decât elementele grupelor vecine.
Gazele nobile mai grele nu sunt complet inerte: în condiții potrivite, unele formează compuși, mai ales cu elemente foarte electronegative. Tendința grupei este deci reactivitate scăzută, nu imposibilitatea absolută de a participa la reacții chimice.
În condiții obișnuite, Argon este monoatomic. Compușii stabili sunt rari în comparație cu grupele vecine deoarece stratul de valență este complet; comportamentul este dominat de atomii liberi și de interacțiuni intermoleculare slabe.
Starea de referință la temperatura camerei este gazoasă. Densitatea indicată este 1.784 g/L. Punctul de topire este 83.81 K (-189.3 °C). Punctul de fierbere este 87.3 K (-185.8 °C). Presiunea, puritatea și structura cristalină pot modifica proprietățile fizice măsurate.
În practică, acest element apare în domenii precum sudare, iluminat și atmosfere inerte.
Acest element este folosit ca gaz de protecție sau componentă de aliaj pentru a controla oxidarea și calitatea metalului în timpul sudării.
Acest element este folosit deoarece atomii sau compușii săi interacționează cu lumina într-un mod util și reproductibil.
Ca gaz puțin reactiv, acest element este folosit pentru a proteja materialele fierbinți sau sensibile de aer, umiditate și oxidare.
Argon se află în perioada 3 și grupa 18. În vecinătatea prezentată aici, în aceeași perioadă, imediat la stânga se află clor; în aceeași grupă, deasupra se află neon, iar dedesubt kripton. Aceste poziții permit compararea dimensiunii atomice, energiei de ionizare și comportamentului de legare cu elementele apropiate.
Valorile descriu elementul sau atomul neutru, după caz. Datele fizice pot depinde de alotrop, presiune și condițiile de măsurare.
Descoperirea elementului este asociată cu Lord Rayleigh. Recunoașterea elementului, izolarea unei probe pure și atribuirea numărului atomic modern nu au avut neapărat loc în același moment.
Masa atomică standard este indicată prin intervalul [39.792, 39.963]. Proporțiile izotopilor pot varia ușor între probele naturale, astfel încât o singură valoare zecimală universală ar ascunde variații reale între materiale.
Acest element are cel puțin un izotop stabil. Izotopii diferiți au același număr de protoni și, prin urmare, aceeași identitate chimică, dar numere diferite de neutroni și mase atomice diferite.
Gazul nu este neapărat toxic din punct de vedere chimic, dar poate deplasa oxigenul în spații închise. Ventilația și monitorizarea concentrației de oxigen sunt importante la manipularea unor cantități mari.